O calatorie spre centrul Pamantului

Weekendul asta am fost la film pentru a ma relaxa si eu putin. Am fost la un fim despre care am auzit si pareri bune dar si opinii negative: Calatorie spre centrul Pamantului (Journey to the center of the earth). Filmul este bazat pe povestea lui Jules Verne, autorul primelor romane SF din lume. Romanele sale sunt un amestec de fantastic si speculatii stiintifice credibile care au captivat dintotdeauna imaginatia publicului. Romanele sale sunt exceptionale datorita creativitatii duse la extrem si a faptului ca imaginatia noastra se dezvolta si se formeaza pe parcursul citirii romanului. Lucrarile sale au fost devorate de mii de cititori din toate colturile lumii datorita maiestriei cu care autorul stie sa puna in scena evenimentele, datorita povestirii care ne tine cu sufletul la gura si datorita descrierilor prezentate intr-un mod unic si inedit care ne ajuta sa ne transpunem si mai bine in pielea personajului ajuntandu-ne sa ne integram in poveste ca si cum am fi o parte din carte. Subiectul cartii nu am de gand sa-l povestesc pentru ca imi vine greu sa cred ca mai exista cineva care nu a citit cartea sau macar sa aiba curiozitatea sa citeasca un rezumat sau sa roage pe cineva sa-i povesteasca acest roman spectaculos.

Jules Verne nu a fost fascinat doar de spatiul cosmic si de adancurile oceanului dar si de pesteri si tunele, incercand sa isi imagineze cum ar fi sa patrunzi in lumea de dedesubt. "O calatorie spre centrul Pamantului", atat cartea cat si filmul, descriu exact acest lucru.

Filmul Journey to the Center of the Earth / Calatorie spre centrul Pamantului este produs de New Line Cinema si Walden Media, regia fiind semnata de Eric Brevig. In rolurile principale filmul ii are pe Brendan James Fraser, Josh Hutcherson si Anita Briem.

Povestea pare un pic banala datorita faptului ca seamana destul de bine cu cartea lui Jules Verne. Filmul cuprinde toate elementele clasice care de obicei apar si in alte filme: suspans, teribilism, monstri, dinozauri, povesti de dragoste si bineinteles un happy end. Povestea filmului e destul de simpla: un cercetator, Trevor Anderson, continua munca fratelui sau, care crede ca povestea lui Jules Verne, "Calatorie spre centrul pamantului", e reala si merge pe urmele sale. Trevor Anderson, nepotul sau Sean si ghidul lor, frumoasa Hannah raman blocati intr-o grota. Aici descopera ca centrul pamantului exista, fiind o lume cu dinozauri, plante carnivore, pasari electrice si pesti ce duc a piranhia dar sunt mult mai fiorosi. Filmul, din punctul de vedere al povestirii, pare destul de comun pentru ca are asemanari mari cu cartea, dar faptul ca realizatorii au folosit in realizare filmului tehnologia 3D il face destul de interesant si impresionant, fiind primul film din Romania prezentat in acest fel. Mi-am pus ochelarii oferiti de cei de la cinematograf si am intrat in fascinanta lume a povestirii, o lume ce parea reala, ce ma facea sa cred ca sunt parte din poveste, ca sunt si eu unul din personaje. Mi se pare spectaculos filmul nu prin poveste ci prin efectele speciale oferite de tehnologia 3D. Efectele speciale implica spectatorul in asa fel incat ai impresia ca pasarea vine spre tine, ca pestii care sar din apa te vor manca. Este destul de inedit, mai ales ca ai impresia ca esti in mijlocul povestirii alaturi de personaje si ca risti sa fi mancat de plantele carnivore. E o senzatie care se joaca cu adrenalina fiecaruia, e incitant, oferind niste efecte speciale senzationale care te fac sa uiti ca povestea nu e decat clasica. Spectatorul are palpitatii, tresara, traieste filmul. Probabil de aceea e atat de spectaculos. Filmul a fost o calatorie amuzanta, fascinanta, plina de aventuri alaturi de personajele principale, lucru care probabil s-a si dorit prin folosirea tehnologiei 3D. Am vazut si auzit si pareri negative despre acest film datorita transpunerii tehnologiei 3D de catre cinematografele din Romania, dar eu zic ca trebuie sa apreciem faptul ca putem vedem si noi asfel de filme si sa speram ca pe viitor se va imbunatati modaliatea de vizionare. Nu trebuie numai sa criticam ci sa vedem si partea buna a lucrurilor. Dar, dupa cum spun eu mereu, criticile duc la dezvoltare si la dorinta celor ce fac filme de a imbunatati calitatea acestora, asa ca sa speram ca pe viitor vom fi si mai incantati de ceea ce vom vedea.