A trecut ceva vreme de cand nu am mai asternut nici un gand pe hartie. Motivatia ar fi timpul. Mai exact lipsa lui. Prea multe de facut: proiecte, deadline-uri si timpul care zboara parca mancand pamantul. In fiecare zi avem 24 de ore la dispozitie ca sa putem realiza tot ce ne-am propus, insa de cele mai multe ori pierdem lupta contra cronometru din diverse cauze care dau peste cap intregul program de activitati stabilite.Am constat in astea doua luni de cand a inceput un an nou ca timpul a trecut, ca nu-l pot invinge pentru ca el distruge tot. Pentru unii timpul inseamna uitare, pentru altii timpul inseamna bani… Cert e ca timpul nu iarta pe nimeni. Timpul nu asteapta, joaca dur, distruge tineretea din cand in cand ofera sprijin uitarii, ajuta uneori iubirea sa se sudeze in timp sau poate omori iubirea. Timpul reuseste sa ascunda amintiri, uneori cicatrizeaza rani ale sufletului insa niciodata nu le poate sterge. Toate raman in subconstient, mai mult sau mai putin clare. Timpul e “facut” exact pentru oamenii ce apreciaza viata, pentru cei ale caror sentimente raman neatinse in timp. Pentru barbatul care isi vede sotia de 80 de ani la fel cum o vedea la 20 cand a cunoscut-o. Frumoasa ca o floare, neatinsa de timp, de riduri si ei continua sa paseasca in timp sfidandu-l. Merg de mana, timpul a trecut, 60 de ani, il si masuram, dar ei se iubesc pentru ca timpul pentru ei nu conteaza. Important e ca timpul inca nu i-a separat. Mie mi se pare deranjant sa ne masuram mereu viata dupa timp, dupa ore, dupa ani; in felul asta ajungem mici robotei care in fiecare zi fac aceleasi lucruri: ne trezim, mancam, service, casa, etc…Am inceput sa vad trecerea timpului in orice: in frunze care cad sau doar se misca, in oamenii care se casatoresc sau mor, in hainele care imi raman mici si in ceasul care ticaie si ma anunta ca a mai trecut o zi. Timpul e o chestiune complexa dar trebuie sa-l simtim cu sufletul, sa-l sfidam, numai asa il putem invinge.
Cateva maxime care mi-au atras atentia ar fi:
“Poti cumpara un ceas, dar nu poti cumpara timpul“.
“Tineretea e timpul de a invata intelepciunea, batranetea e timpul de a o aplica”. Jean Jacques Rousseau
“Timpul meu ingaduie, timpul imi apartine numai mie”. Fiodor Mihailovici DostoevskI
“Timpul este darnic, cel mai pretios dar ce il poti oferi celui de langa tine!”
“Timpul este viata, caci suntem si existam de la prima pana la ultima clipa!
Timpul este, intr-un final, ceea ce putini pretuiesc la adevarata lui valoare: este zestrea noastra! Caci atât de putzin putem deveni daca nu avem timp…”
“Iubesti viata? Atunci nu risipi ca un nesabuit timpul, caci din timp este facuta viata!” Benjamin Franklin
“Dragostea este spatiul si timpul masurate cu inima”. Marcel Proust
“Piatra de incercare a caracterului omenesc este timpul”. Menander
Cu ocazia asta imi aduc aminte de unul dintre poeti mei favoriti Ronsard a carui poezi au ca tema esentiala cea a trecerii timpului, îmbinând motivul sortii schimbatoare (“fortuna labilis”) cu acela al trairii clipei (“carpe diem”).
« Quand vous serez bien vieille… »
Quand vous serez bien vieille, au soir, à la chandelle,
Assise auprès du feu, dévidant et filant,
Direz chantant mes vers, en vous émerveillant :
« Ronsard me célébrait du temps que j’étais belle ! »
Lors vous n’aurez servante oyant telle nouvelle,
Déjà sous le labeur à demi sommeillant,
Qui au bruit de Ronsard ne s’aille réveillant,
Bénissant votre nom de louange immortelle.
Je serai sous la terre, et, fantôme sans os,
Par les ombres myrteux je prendrai mon repos :
Vous serez au foyer une vieille accroupie,
Regrettant mon amour et votre fier dédain.
Vivez, si m’en croyez, n’attendez à demain :
Cueillez dès aujourd’hui les roses de la vie
Pierre de Ronsard, Sonnets pour Hélène, II, 43, 1578
