De multe ori traim momente de care nici noi nu ne dam seama…insa viata este facuta sa o traim, sa putem face fata oricarei situatii, sa avem puterea sa mergem mai departe atunci cand simtim ca nu mai putem, cand ne simtim doborati la pamant incercam cu ultimele puteri sa ne ridicam si sa continuam chiar daca sufletul e rupt in bucati si distrus. Omul e facut sa rada, sa planga, sa sufere si sa spere ca totul va fi bine. Ma gandeam zilele astea ce mult imi plac filmele de actiune, cele romantice, cele cu final fericit si chiar si cele triste dar am realizat ca insasi propria mea viata e un film care cuprinde toate aceste genuri si cred ca ar putea concura cu usurinta la castigarea unui Oscar. Am realizat si eu in ultima perioada ca da, viata bate filmul. Uneori propria viata e mai siropoasa mai antrenanta, mai plina de peripeti, mai plina de durere si tristete decat un film care ni se parea extraordinar de bun. Orice film are realitatea lui si tind sa cred ca nu degeaba multe filme sunt inspirate din viata noastra. Sunt momente in care tu esti personajul principal si viata ti se deruleaza in fata ochilor asemenea secventelor de la cinematograf in care apar situatii in care nu te-ai fi imaginat nicodata sau prin care nu credeai vreodata ca vei trece. Ajungem sa trecem prin clipe care candva poate ne faceau sa ne fie rusine sau sa plecam capul sau dimpotriva, prin momente care ne starnesc admiratie si stima, important este ce faci in astfel de situatii in care personajul principal esti chiar tu iar viata ta se transforma intr-un film cu o actiune si mai complexa decat ti-ai putea tu imagina. Viata asta nu trebuie sa fie resemnare, regret, durere ci putere si dorinta arzatoare de a merge mai departe cu toata povara pe care o poti avea sau nu. Cineva imi spunea zilele astea ca de obicei un film bun lasa in urma lui un Oscar sau replici memorabile asa si si cu viata chiar daca uneori poate fi mai lunga ca un film de 2 ore sau mai scurta trebuie sa lasam ceva in urma noastra indiferent daca iesim mai devreme sau mai tarziu de pe scena vietii. Ce are in comun viata unui om cu cea a unui film este ca orice inceput are si un sfarsit, ca orice e frumos va deveni la un moment dat un "acel" ceva neplacut. De obicei filmul are un regizor care decide tot legat de punerea in scena a secventelor in schimb regizorul vietii noastre este insusi Dumnezeu care hotareste paginile destinului nostru. Uneori viata poate fi mai dura decat un film. Asa cum un film bun lasa urme in sufletul nostru in mintea noastra asa si viata noastra trebuie sa ramana vie in inima celor care ne iubesc si ne admira.
marți, 6 aprilie 2010
Viata bate filmul
De multe ori traim momente de care nici noi nu ne dam seama…insa viata este facuta sa o traim, sa putem face fata oricarei situatii, sa avem puterea sa mergem mai departe atunci cand simtim ca nu mai putem, cand ne simtim doborati la pamant incercam cu ultimele puteri sa ne ridicam si sa continuam chiar daca sufletul e rupt in bucati si distrus. Omul e facut sa rada, sa planga, sa sufere si sa spere ca totul va fi bine. Ma gandeam zilele astea ce mult imi plac filmele de actiune, cele romantice, cele cu final fericit si chiar si cele triste dar am realizat ca insasi propria mea viata e un film care cuprinde toate aceste genuri si cred ca ar putea concura cu usurinta la castigarea unui Oscar. Am realizat si eu in ultima perioada ca da, viata bate filmul. Uneori propria viata e mai siropoasa mai antrenanta, mai plina de peripeti, mai plina de durere si tristete decat un film care ni se parea extraordinar de bun. Orice film are realitatea lui si tind sa cred ca nu degeaba multe filme sunt inspirate din viata noastra. Sunt momente in care tu esti personajul principal si viata ti se deruleaza in fata ochilor asemenea secventelor de la cinematograf in care apar situatii in care nu te-ai fi imaginat nicodata sau prin care nu credeai vreodata ca vei trece. Ajungem sa trecem prin clipe care candva poate ne faceau sa ne fie rusine sau sa plecam capul sau dimpotriva, prin momente care ne starnesc admiratie si stima, important este ce faci in astfel de situatii in care personajul principal esti chiar tu iar viata ta se transforma intr-un film cu o actiune si mai complexa decat ti-ai putea tu imagina. Viata asta nu trebuie sa fie resemnare, regret, durere ci putere si dorinta arzatoare de a merge mai departe cu toata povara pe care o poti avea sau nu. Cineva imi spunea zilele astea ca de obicei un film bun lasa in urma lui un Oscar sau replici memorabile asa si si cu viata chiar daca uneori poate fi mai lunga ca un film de 2 ore sau mai scurta trebuie sa lasam ceva in urma noastra indiferent daca iesim mai devreme sau mai tarziu de pe scena vietii. Ce are in comun viata unui om cu cea a unui film este ca orice inceput are si un sfarsit, ca orice e frumos va deveni la un moment dat un "acel" ceva neplacut. De obicei filmul are un regizor care decide tot legat de punerea in scena a secventelor in schimb regizorul vietii noastre este insusi Dumnezeu care hotareste paginile destinului nostru. Uneori viata poate fi mai dura decat un film. Asa cum un film bun lasa urme in sufletul nostru in mintea noastra asa si viata noastra trebuie sa ramana vie in inima celor care ne iubesc si ne admira.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)