miercuri, 11 noiembrie 2009

Legat de postarea anterioara vreau sa va asigur ca-mi merge bine (vorba celor de la Simplu, oficial imi merge bine).

Postarea respectiva a fost o simpla idee pe care i-am dedicat-o unei prietene ale carei probleme m-au purtat cu gandul la trecut si la o poveste demult incheiata, la un capitol inchis din viata mea. Va multumesc tuturor celor ce m-ati sunat sau m-ati cautat ca sa verificati daca sunt bine. Va sunt recunoscatoare pentru grija voastra.

Respect si recunostinta pentru cei carora le datoram ceea ce suntem azi

Pentru unele persoane respectul si recunostinta sunt doua cuvinte simple, fara nici o valoare si pe care foarte multi le ignora necunoscandu-le sensul. De multe ori uitam sa spunem cuvantul magic, acel cuvant care face cat o mie de fapte si gesturi: e acel "Multumesc". Uneori suntem atat de ocupati sau avem atat de multe probleme incat uitam sa fim recunoscatori. In alte situatii ne simtim stanjeneti fata de persoana care ne-a intins o mana atunci cand aveam nevoie de ea si realizam intr-un final ce greu ne este sa-i spunem un simplu multumesc. Majoritatea oamenilor au conceptii de genul "te respect, ma respecti", "iti dau ceva trebuie sa-mi dai si tu mie", ceea ce nu e chiar normal. Se considera ca atunci cand faci un efort in a ajuta o persoana o faci dezinteresat, fara a astepta ceva in schimb. De obicei astepti sa ti se multumeasca iar daca acest lucru nu se intampla incepem sa devenim egoisti, sa judecam persoana respectiva devenind razbunatori. Ideal ar fi daca faci un bine sa nu ai nici un interes personal, sa nu astepti nici o recunostinta la schimb. Important ar fi ca ai facut o fapta buna. Important e ca intr-o buna zi acele persoane carora le-ai facut un bine sa-si aduca aminte de tine cu recunostinta, sa fi reusit sa le castigi respectul chiar daca la vremea repectiva nu au realizat. Au fost momente cand am ajutat persoane care mi-au cerut sprijin si care la vremea respectiva mi-au fost recunoscatoare. Din pacate unele persoane au facut din asta un obicei, iar cand incercam sa le explic ca nu ii pot ajuta la nesfarsit m-au considerat o persoana rea.

Cateodata si mie mi-e greu sa fiu recunoscatoare sau sa-mi deschid sufletul spre niste oameni care, desi sunt pe cale de disparitie, au un caracter exemplar, o inima de aur, de teama sa nu fiu dezamagita. Ii sunt recunoscatoare mamei mele, lui Dumnezeu si vietii pentru tot ceea ce mi-a oferit. Am multa recunostinta pentru colegi, profesori, prieteni si chiar pentru cei care m-au dezamagit si mi-au ranit sufletul. Pentru ca datorita lor am devenit mai puternica, ei m-au invatat sa ma ridic atunci cand cad, sa devin mai sigura pe mine pregatindu-ma pentru viitoarele greutati din viata. Consider ca in fiecare om exista si o parte buna de la care putem invata ceva si pentru asta trebuie sa le fim recunoscatori. Exista persoane care arunca cu multumiri in toate partile, dar oare cati rostesc acest cuvant din suflet, oare cati simt cu adevarat recunostinta fata de efortul depus de acea persoana care nu avea nimic de castigat si totusi te-a ajutat. "Multumesc" seamana cu acel "te iubesc" pe care multi il declara unei persoane dar fata de care e posibil sa nu simta acest sentiment plin de profunzime si sensibilitate - poate e vorba doar de ceva mai frivol, artificial.

In concluzie, nu trebuie sa uitam sa spunem "multumesc" si "cu placere " atat pentru o fapta buna cat si pentru o rautate, pentru ca orice palma si orice sut primit este un pas inainte si pentru asta trebuie sa fim recunoscatori ca am avut ocazia sa primim o lectie.

Le sunt recunoscatoare tuturor celor care m-au ajutat sa fiu ceea ce sunt astazi. Multumesc!!!!

Respectul venit din partea celor pe care ii respecti, valoreaza mai mult decat aplauzele unei multimi intregi... (Arnold Glasgow)

Fericit cel ce nu asteapta recunostinta, acela nu va avea nicio dezamagire. (Anonim)

A avea sentimente de recunostinta si a nu le exprima este ca si cum ai impacheta cu grija un cadou si nu l-ai da. (William Arthur Ward)