vineri, 25 iunie 2010

Alegeri

Din cate stiu eu se apropie perioada admiterii la facultate, ceea ce ma face sa-mi amintesc cu emotie acele clipe prin care cu cativa ani in urma am trecut si eu. Emotii, stress, temere in ceea ce priveste un posibil esec si multe intrebari. Uneori viata arata ca o linie dreapta ce poate fi parcursa simplu. Alteori insa ea se izbeste de cate o optiune si vireaza brusc. Asa se intampla si in cazul alegerii unei facultati, atunci cand revine intrebarea pe care o auzeai cand erai mic si anume ce vrei sa te faci puiule cand o sa fi mare? De data aceasta raspunsul pe care il alegi sau il dai va fi final. Si cum timpul te constrange pentru ca admiterea iti bate la usa ajungi sa te intrebi: ce-mi place sa fac? Oare asta imi doresc? Imi va placea meseria pe care am de gand sa o aleg? Am sa fac fata la facultatea respectiva? Ma reprezinta alegerea facuta?? Oare se castiga bine? E o meserie de viitor si cu cautare pe piata muncii?

Alegerea unei facultati este unul din momentele dificile din viata noastra deoarece in cele mai multe cazuri e in stransa legatura cu meseria pe care am dori sa o imbratisam la absolvire sau de ce nu inca din timpul facultatii. In general specialistii ne sfatuiesc conştientizarea calităţilor, abilităţilor şi cunoştinţelor necesare noului drum ales, sa optam pentru o meserie pentru care exista cautare pe piata pentru a nu trece printr-un esec si bineinteles sa-ti alegi o meserie care sa-ti placa si care sa te faca fericit. Un alt sfat al specialistilor ar fi sa apelam la un consilier de cariera sau la agenţiile de plasament sau firmele de căutare in care eu sincer nu am incredere (dar asta este o parere personala care nu vreau sa influenteze pe nimeni).

Posibilitatile pe care le ofera Romania pe piata muncii sunt putine iar potentialii angajatori ,in mare parte, pun acccent pe experienta care dupa parerea lor ar trebui sa fie mare. Nu se gandesc nici o clipa ca acel tanar tocmai a iesit de pe bancile facultatii si experienta se acumuleaza in timp. De asemenea nu trebuie uitat si faptul ca se tine cont de gradul de rudenie sau "spaga" materiala oferita de tanarul interesat de job. Vestitul PCR(PILE CUNOSTINTE RELATII) functioneaza foarte bine la ora actuala in Romania si pot sustin asta cu multe argumente si exemple concrete. Cunosc si exista foarte multe persoane care au obtinut un loc de munca prin astfel de tehnici si tactici. Ce e si mai grav e faptul ca o parte din aceste persoane au si avansat tot pe baza vestitului PCR iar pregatirea lor de cele mai multe ori e deficitara sau lipseste fiind protejati si sprijiniti de vestitele PILE. Multe persoane ne sfatuiesc sa alegem facultatea care ne place si implicit meseria care am vrea sa o practicam cu drag pentru ca spun ei ca banutii vor veni mai tarziu. Cu cativa ani in urma gandeam la fel si de aceea am ales o facultatea care-mi placea si a carei materii urma sa mi le insusesc in decursul celor 4 ani de facultate. Mi se pareau interesante materiile care urmau sa fie predate si in care aveam multe cunostinte, negandindu-ma sub nici o forma la partea materiala. Acum nu as mai face aceeasi greseala, m-as gandi mai intai la partea financiara si de abea apoi la dragostea mea pentru meseria aleasa. Sunt sigura ca multi ma vor contrazice, dar oare atunci cand vine flutarasul de salariu si realizezi ca de abea iti platesti facturile si ca mai trebuie sa mai si traiest,i plus ca la alte lucruri nici nu mai visezi (vacante sau alte mici placeri), mai poti spune ca faci ce-ti place? Mai poti fi fericit si entuziast cand practic nu ai nici o motivatie? Bineinteles exista bucuria sau satisfactia ca esti de folos in cazul meu elevului care ajunge sa acumuleze cunostinte si sa obtina rezultate bune la exemene si care la sfarsit iti multumeste pentru ceea ce ai facut pentru el. Dar oare aceasta recunostinta din partea elevului in cazul meu este de ajuns ca sa pot trai din bani de salariu? Parerea mea este ca atunci cand iti alegi meseria pe care ai vrea sa o urmezi ar trebui sa ne gandim in primul rand la partea financiara si pe urma la ceea ce ne place sa facem. Daca dupa munca depusa la sfarsitul lunii primesti un salariu motivant si observi ca nu mai intampini greutati atat de apasatoare automat vei ajunge sa iubesti si meseria respectiva. Nu vreau sa fiu ipocrita dar toti avem nevoie si de bani nu numai de vorbe de genul lasa important e ca faci ce-ti place da dar sti eu trebuie sa mai si traiesc. Ei lasa ca peste cativa ani o sa ai mai multi bani da dar pana atunci ce fac? Poate peste cativa ani o sa imbatranesc si nu o sa-mi mai pese. Poate daca as putea intoarce timpul as alege o meserie care sa-mi placa dar sa-mi ofere si satisfactie financiara adica un salariu decent nu sa ma imbogatesc dar sa pot trai in limitele normalului. Citeam zilele trecute un studiu si am realizat cu stupoare ca un numar destul de mare de elevi sau absolventi de facultate isi doresc sa ajunga direct manageri,directori sau sa preia afacerile familiei si sa se transforme din angajati in angajatori fara cea mai mica experienta. Vrem sa fim sefi cu cat mai putina munca. Ei bine eu nu vreau sa fiu manager vreau sa fac ceea ce-mi place si sa fiu rasplatita in functie de munca depusa si de rezultatele obtinute.Voi avea timp sa ajung si manager dar toate la timpul lor si daca va fi cazul.

In concluzie atunci cand va hotarati sa alegeti o facultate pe care sa o urmati este bine sa va ganditi cu atentie. Raspunsul este numai la voi si nu trebuie sa va influenteze nimeni nici macar parinti. Multi fac greseala si aleg o facultate pentru ca este la moda sau pentru ca prietenul meu este la aceasi facultate. De asemenea in hotararea pe care o veti lua vizavi de alegerea unei facultati trebuie sa aveti in gand urmatoarele criteri:

Meserie de viitor sau nu

Partea financiara

Placut/neplacut

Greu/usor in raport cu munca prestata si cu banii pe care i-ati putea castiga.

Abilitatile, competentele si cunostintele care te recomanda pentru jobul respectiv.

Experienta. (sunt unele persoane care au intrat in contact cu meseria respectiva inainte de a urma cursuri de specialitate in cadrul unei facultati si care au foarte multe cunostinte si exemple relevante,studi de caz care ii face perfecti pentru absolvirea acelei facultati)

Facultate cu profil uman sau Facultate cu profil real.Ori iti plac cifrele si esti mai tehnic orientat spre matematica, inginerie sau calculator si atunci alegi realul. Ori iubesti comunicarea,adori sa scri eseuri,iubesti literatura,iti place sa fi creativ si ai un simt artistic dezvoltat si atunci preferi ceva umanist.

Criterile sunt multe atunci cand ne alegem facultatea sau profesia dar raspunsul e in fiecare din noi si nu in ce ne spune unul sau altul sau in ce citim pe internet.Decizia alegeri trebuie sa ne apartina numai noua chiar daca poate vom realiza mai tarziu ca alegerea nu a fost una tocmai reusita. Macar vom fi impacati cu noi fara regrete si in acest caz vom fi singuri responsabili de ce am ales deoarece nimeni nu te cunoaste mai bine decat tu insuti.

duminică, 20 iunie 2010

Misoginul

Apreciez foarte mult barbatii care au calitati si stiu sa-si foloseasca atuuriile in scopuri utile atat celor din jur cat si lor. Admir barbatii civilizati care stiu sa-si exprime punctul de vedere fara lovituri sub centura si care stiu sa respecte o femeie fara a fi misogini.

MISOGÍN, -Ă, adj. (Bărbat) care urăște femeile. 2. Adj. Care manifestă, exprimă ură față de femei. [Var.: misoghín, -ă s.m., adj.] – Din fr. misogyne, germ. Misogyn.

In zilele noastre barbatul misogin este omiprezent. Incepand din trafic cand un barbat vede in fata lui o masina care face manevre bizare si spune raspicat: Asta-i femeie!!! de asta conduce asa. Barbatul in sine nu se gandeste nici o clipa ca poate se inseala deoarece sunt atatia barbati care gresesc atunci cand sofeaza. In primul rand ar trebui sa ne gandim ce inseamna in ziua de azi sa fi misogin? sa faci poante deocheate despre femei? Sa nu lasi o femeie sa faca un anume lucru, pe motiv ca e femeie si nu se descurca? Nu vreau sa fiu critica si trebuie sa recunoastem ca uneori si noi femeile avem astfel de comportament in raport cu barbati. De exemplu: in bucatarie ii mustruluim ca nu stiu sa taie o ceapa sau le aruncam cuvinte mai putin civilazate cand inseala si uneori avem impresia ca numai ei pot inseala, dar sa nu uitam ca si femeile au predispozitie in a-si insela partenerul. In acest caz avem de a face cu termenul de :

MISANDRIE, (misos — ura, Andros — Barbat), adica ura fata de barbati sau baieti.

Barbatul misogin in majoritatea cazurilor se vede si se considera ca fiind barbatul perfect atotstiutor, avand calitati superioare oricarei femei (frumusete, inteligenta si un IQ care ar trebui sa sperie orice femeie). Barbatul misogin considera femeia un parazit care vrea sa-i cotropeasca portofelul si sa-i cheltuie banii. MISOGINUL iubeste sa ironizeze femeia, sa o faca sa se simta inferioara, sa o ridiculizeze de cate ori are ocazie, o jigneste si are satisfactie atunci cand ii descopera slabiciunile. Din definitia de mai sus care apartine dexului observam ca barbatul misogin uraste femeia. Dar de ce sa urasti o femeia care nu ti-a facut nimic?

Misoginul e arogant si ii place la nebunie sa faca femeile sa sufere dupa el.In cazul in care este parasit prefera sa spuna ca femeile sunt „usoare”, avide dupa banii si interese iar cea care l-a parasit a fost o escroaca sentimentala care nu era buna la nimic, nici chiar la pat, si care i-a mancat si putini bani care ii mai avea. Vi se pare cunoscut micul portret?

Probabil ca macar o data in viata v-ati confrutat cu un astfel de barbat care vede femeia incapabila la volan, incapabila sa desfasoara anumite activitati la serviciu sau acasa si care are mult mai putine cunostinte si o pregatire precara in comparatie cu el care ar trebui vazut ca ZEUL suprem. Dupa parerea mea exista 2 tipuri de misogini:

1. Barbatul sau misoginul smecheras de cartier - un fel de baietas dupa blocurile gri care considera ca toate femeile sunt moarte dupa organul sau pe care si-l proslaveste si bineinteles dupa bani lui. Spune cu tarie ca le uraste ca sunt proaste si sunt pe interes si cu ocazia asta mai asculta o manea de genu: femeia e perversa…..

2. Misoginul intelectual - cel care se cunoaste foarte bine, a citit foarte multa psihologie, in special pe Nietzsche (“femeile sunt mai putin decat superficiale”) si sustine cu argumente ca barbatul e superior femeii pana in panzele albe. Dar sa nu uitam ca Nietzsche era un barbat complexat!!!

Ce e mai trist este ca si acum, cand se presupune ca suntem o societate evoluata, despre femeie inca se vorbeste ca fiind ceva neinsemnat. Si atunci de ce barbatul misogin uraste pe cineva neinsemnat? Sau mai bine spus de ce sa faci atata caz in legatura cu o persoana care iti este indiferenta sau care reprezinta pentru tine un NIMIC?

Eu vreau sa cred si sa sper ca misogini vor intelege ca atat noi femeile cat si ei ca barbati avem nevoie unii de alti pentru a coexista si pentru a colabora. Fiecare isi are propriu rol in societate si in viata de zi cu zi asa ca nu e cazul sa fie misogini. Cu parere de rau afirm ca misogini sunt niste frustrati care nu au prea multe asteptari de la cei din jur sau care influentati de anturaj (in sens negativ) sau din teribilism prefera sa desconsidere femeia. Mai exista si barbatul care a iubit o femeie ce l-a facut sa sufere si acum catalogheaza toate femeile dupa cea care i-a ranit sufletul considerand ca toate sunt la fel, motiv care il face sa se transforme intr-un misogin. Misoginismul din unele manele sau din anumite melodii hip hop ajung sa influenteze si sa sustina si mai multa misoginismul. Daca un barbat uraste o femeie care a gresit impardonabil atunci este liber sa o paraseasca dar sa-ti displaca o femeie fara a avea motive si argumente solide care sa-i sustina antipatia, ura si misoginismul atunci e clar ca barbatul respectiv are reale probleme. Misoginismul nu face decat sa traga inapoi evolutia unei societati unde fiecare isi are locul si rolul lui si unde fiecare colaborare femeie barbat poate fi folositoare si constructiva. Ar trebui ca fiecare misogin sa se gandeasca o clipa daca nu ar mai exista femeile pe cine ar mai strange in brate cum si-ar mai satisface pulsiunile si impulsurile sexuale ?? Ar spune noapte buna si te iubesc unui robot.Atata noi femeile cat si barbati avem nevoie unul de altul si ar trebui sa vedem acest lucru ca un cerc perfect inchis din care daca unul dipare cercul nu se mai poate inchide sau a carui jumatate lipseste.

Cateva bancuri despre misoginism:

Sună cineva insistent la uşă. Bărbatul deschide.

- Bună seara, sunt Moartea! am venit după viaţa ta!

Bărbatul se întoarce şi strigă după femeia lui:

- I’auzi, viaţa mea, pe tine te caută!

Care este deosebirea dintre o femeie şi un papagal?

- Amândoi vorbesc fără noimă, dar măcar papagalul are o scuză.

De ce sunt atatia barbati cracanati?
Lucrurile fara importanta sunt totdeauna puse intre paranteze.

Cum se numeste un barbat inteligent, sensibil si frumos?
Un zvon.

Barbatul il intreaba pe Dumnezeu: "Doamne, de ce ai creat-o pe femeie asa frumoasa?"
Dumnezeu raspunde: "Pentru ca tu sa o iubesti."
Dar Doamne," spune barbatul, "de ce ai facut-o asa proasta?"
Dumnezeu raspunde: "Pentru ca ea sa te poata iubi."

Care este diferenta dintre un barbat si un PC?
PC-ului nu trebuie sa-i spui decat o data.

Care este deosebirea dintre o maslina si creierul unui barbat???
-Culoarea...

miercuri, 16 iunie 2010

Aparente

Ne lăsăm conduşi de aparenţe, trecem lucrurile cu vederea, le luăm de bune aşa cum le observăm, speculăm şi credem prea mult în părerile altora, fără a încerca măcar o secundă să ne conturăm o opinie personală. Suntem mult prea ocupati, prea grabiti pentru a avea timp sa analizam persoanele faptele si gesturile lor. Ne formam mult prea repede pareri si tragem concluzi pripite in ceea ce-i priveste pe cei din jurul nostru. Omul de langa noi e caracterizat strict prin prisma imaginii sale exterioare iar valorile, caracterul, principiile, inteligenta sunt nesemnificative in contactul nostru cu cei din jur. Frumosul se raporteaza la sexualitate la identificare cu vedeta de la televizor in asa fel incat impulsurile vizuale ne conduc si ne fac sa uitam de cea ce este cu adevarat important in relatia cu oricine si anume sufletul. Nu mai avem timp sa ne cunoastem pe noi insine(sa ne autocunoastem) sa ne analizam si sa ne facem introspectia propriei constiinte. Nemaiavand timp nici de propria persoana automat nu mai suntem interesati nici de cei din jur decat superficial. Preferam sa luam totul de-a gata sa acceptam orice parere preconceputa. Avem momente cand stam langa persoane zile,luni,ani si nu realizam ca aceea persoana este inzestrata cu foarte multe calitati dar in schimb observam ca are picioare frumoase, haine de firma sau ultima masina de fita.Nu mai avem rabdare sa descoperim profunzimea sufletului unei persoane sa o cucerim treptat asemenea unui loc virgin. Ne plictiseste misterul si preferam sa gandim rapid si sa obtinem absolut totul cat mai repede cu putinta si fara efort. Preferam sa analizam totul la suprafata si din acest motiv de foarte multe ori ajungem la concluzia ca aparentele inseala. Eu consider ca este important sa le accordam oamenilor din jurul nostru cateva momente pentru a-i cunoaste, a-i intelege, a-i accepta asa cum sunt chiar daca uneori suntem antipatici cu unii dar amabili cu alti, important e adaptarea noastra in orice relatia .Eential este sa ramanem noi, sa nu ne schimbam si sa ne manifestam firesc. Sa incercam sa fim mai profunzi sa alegem intotdeuana profunzimea si nu aparentele. Sa cercetam,sa descoperim persoana de langa noi asemenea unei comori. Intotdeauna vom gasi ceva nou in cel de langa noi,ceva ce ne va uimi si surprinde in mod placut sau neplacut dar important e sa ne pastram verticalitatea sa socializam si sa-i acceptam pe cei din jur asa cum sunt.

duminică, 13 iunie 2010

Parerile personale

Este normal sa avem pareri personale si sa le expunem fara a ne eschiva sau fara a a avea vreo jena. La fel de bine suntem liberi sa criticam pe oricine si sa ne formam propriile opini pe care sa le putem sustine cu argumente solide. Insa sunt situatii cand tragem concluzi pripite, judecam gresit si jignim persoanele din jurul nostru doar dupa aparente. De cele mai multe ori ne place sa ne dam mari, ne credem atotstiutori si aberam mult in asa fel incat sa avem satisfactia ca am reusit sa ne impunem si sa-i cream persoanei de langa noi impresia ca-i suntem net superior. Avem tendinta sa ne formam mult prea repede pareri si sa etichetam o persoana fara a avea rabdare sa o cunoastem sa o intelegem. Nu avem rabdare sau nu suntem in stare sa fim empatici si nici macar nu incercam sa simtim ce simt ceilalti. De cele mai multe ori opiniile noastre sau dorinta de a eticheta tin de niste frustari care incep sa refuleze sau de la niste ideei preconcepute sau pur si simplu influenta celor din jur. Ne placem sa ne distram pe seama altora, sa-i luam peste picior si sa-i ironizam fara sa incercam mai intai sa vedem interiorul celui in cauza fara sa-l ascultam fara sa-i dam vreo sansa. Sunt atatea situatii cand tragem concluzi pripite: de exemplu intr-un mijloc de transport in comun vedem o domnisoara cu o fusta foarte scurta cu decolteu foarte mare si unii se gandesc ca e o femeie usoara ca vrea sa atraga privirea unui baiat sau barbat. Sau vedem o batrana cu hainele rupte si ponosite dar nu cerseste doar sta pe o banca sau asteapta la semafor si ne gandim ca cerseste. Am putea inainte de a eticheta sa ne gandim ca poate domnisoarei in cauza ii este cald sau poate se simte bine imbracata asa si nu are nici o dorinta de atrage pe cineva. Poate batrana respectiva nu are banii si atunci e nevoita sa se imbrace asa. Faptul ca sta pe o banca nu trebuie sa ne duca cu gandul ca ar dori sa cerseasca ci poate vrea sa se odihneasca. Sunt momente cand avem tot dreptul sa etichetam dar chiar si atunci e bine sa fim moderati si sa ne gandim ca oricand putem sa trecem printr-o situatie asemanatoare. Inainte sa judeci pe cineva e bine sa te gandesti ca oricand poti fi si tu etichetat. E bine sa ramanem oameni frumosi la suflet si sa ne gandim ca in fiecare seara cand punem capul pe perna avem ceva de imbunatatit la propria persoana.

luni, 7 iunie 2010

Prietenul… la nevoie se cunoaşte

Prieteniile vin si se duc, infloresc si se ofilesc, se aprind si se sting, atat de repede incat uneori te intrebi unde a disparut prietenul care a avut cheia sufletului meu? Unele prietenii se pierd cu trecerea timpului altele se distrug datorita unor conflicte altele le intrerupi si dupa o perioada le reiei. In urma acestor prietenii nu devii mai bogat sau mai fericit, mai mai urat sau mai destept si nici problemele nu se rezolva cat ai bate din palme. Prieteniile te ajuta sa-i oferi sufletului tau vesmantul de care are nevoie pentru a simti caldura, a simti speranta si sprijin moral. Daca ai cel putin un prieten adevarat atunci esti un om cu adevarat bogat, un norocos. O prietenie adevarata iti da incredere in tine si in cei din jur si te face sa zambesti cand credeai ca totul e pierdut. Prieteniile adevarate sunt acelea in care nu trebuie sa ceri ajutorul cand ai nevoie, ajutorul ti se ofera imediat ce prietenul tau afla de problema inainte ca tu sa il ceri. Prietenul adevarat e cel care niciodata nu te face sa plangi ci intotdeauna iti va sterge lacrima dar niciodata nu iti va provoca plansul. Prietenul adevarat e cel care se uita in ochii tai si stie ce simti, te cunoaste dupa gesturi, dupa cum pasesti adica te simte ca si cum ai fi parte din sufletul lui. Doua inimi ce se unesc si devin un suflet mare, cel al prieteniei. Prietenie adevarata este cand iti stie gusturile, stie ce-ti place, stie daca esti fericit sau suparat fara sa-i spui tu, se bucura pentru tine, plange pentru tine si risca pentru tine. Este acela care te cearta, nu te tine numai in laude, daca stie ca gresesti te cearta nu-i este frica ca te superi. Mai exista si asa-zisi prieteni care se lauda ca iti ofera sufletul pe tava dar care tradeaza cu prima ocazie si pe urma se victimizeaza. Dar in acest context nu esti nici primul nici ultimul care sufera dupa o prietenie pierduta. Pana si Iisus a fost tradat de Iuda asa ca avand lacrimile siroinde si cu inima franta treci mai departe si speri ca vei intalni un nou suflet care iti va deschide o mica portita ca sa te cuibaresti. Prietenul adevarat e cel care deschide portita atunci cand crezi ca totul e fara iesire dar oare ce faci cand ajungi sa bati la portita iar prietenul o inchide si mai bine cu lacatul?? Acum putem vedea prietenia adevarata pentru ca atunci cand totul ne merge bine avem in jurul nostru multi prieteni care mai de care mai iubitori dar cand viata ne loveste nu mai gasim pe nimeni in jur. Prietenul adevarat va fi intotdeauna gata sa te ajute si intotdeauna usa catre sufletul lui va fi deschisa. Dar ce faci cand privesti in ochii cei crezi sincer si sti ca te minte si minte dar cu sinceritate in glas neaga si-ti jura prietenie vesnica? Strangi din dinti si speri ca va recunoaste. Ierti prietenul ce te raneste dar nu uiti. Senzatie de tradare exista si vrei sa ierti dar parca acum nu poti pentru ca ti-ai oferit sufletul pe tava si in schimb ai primit un mare NIMIC.