Viata niciodata nu e dreapta - trec zile, saptamani, luni si chiar ani cateodata fara sa simti nimic nou, si la un moment dat o adevarata avalansa intra in viata ta. Acum nu ai nimic, totul e linistit. Si in clipa imediat urmatoare ai mai mult decat poti duce si suporta. Exista momente in viata cand traim mai mult decat in toata viata, mai intens, mai profund, o secunda devine un secol. Ne place sau nu, minciunile intotdeauna ies la iveala. Oricat de mult am incerca sa ignoram sau sa negam acest lucru. Ne intrebam atunci de ce am fost mintiti, iar adevarul e ca realitatea si adevarul dor. În zadar incercam sa indepartam durerea sau sa o ascundem intr-un dulap, ea nu dispare, ci doar ne sufoca cu iluzii pierdute si prietenii destramate. Raul vine din momentul in care oamenii isi inchipuie ca in unele momente, situatii si clipe se pot comporta cu semenii lor sau cu cei din jur fara iubire, fara sa le pasa de sentimentele lor. Cu unele lucruri te poti comporta fara iubire, fara a te implica emotional: poti taia caramizi, poti calca o camasa. Dar fara iubire fata de cei din jurul tau nu se poate. Omul e o fiinta sociala, ne place sa nu. Ma intrebam adesea, in naivitatea mea, ce poate fi mai presus de o prietenie stransa, de o strangere de mana calda, de o imbratisare si o vorba buna? Interese meschine si banii care fac sa paleasca orice sentiment uman. Oare de ce ne vindem pentru orice maruntis? Unde o fi disparut ultima farama de demnitate? Odata ce avem parte de iubire si prietenie intotdeauna vor exista si reactii adverse, care de cele mai multe ori coincid cu dezamagiri de toate felurile. Prietenii adevarati sunt cei care se gandesc la tine, chiar atunci cand tu nu vorbesti cu ei. Nimic nu este intamplator, si probabil fiecare lovitura sufleteasca, fiecare palma morala, sunt o experienta si o lectie din care sa invatam ca nu exista „the best of best” (cum ne dorim sa fim, manipulati orbeste de varii standarde ale societatii). Sau poate „the best of best” e o himera, un vis, un prieten pe care l-am dori, dar nu va putea fi „the best”. E o notiune relativa de cele mai multe ori. Asa ca iau un algocalmin sa imi atenuez durerea ce-mi sageata strafundurile sufletului, imi calmez impulsivitatea si incerc sa ma ascund intre cuvinte tocite pe o coala de hartie pe care imi strig supararea si neputinta. Credeam in „the best of best”… dar s-a pierdut in neant. Probabil exista buni oratori, dar fapte prea putine pentru a demonstra ca o prietenie dainuie vesnic. Before you Speak... Listen, Before you Write... Think, Before you Spend... Earn, Before you Criticise... Wait, Before you Pray... Forgive, Before you Quit... Try.
