Nu am mai scris de foarte mult timp si probabil va intrebati care sunt motivele? Ei bine exista in viata fiecaruia un moment cand se sfarsesc anumite etape si trebuie sa priveasca spre viitor, un viitor, destul de incert.Am incercat sa fac o mica analiza a ultimilor ani si desi se spune in general ca nu e bine sa ai regrete eu am realizat ca sunt multe lucruri pe care le regret.De obicei este bine ca in viata sa regreti un lucru pe care l-ai facut decit sa ai regretul unui lucru pe care nu l-ai facut. Consideram, ca traind mereu conform crezului meu din acel moment, fara compromisuri fata de mine insusi si actionand in sensul in care gandesc nu voi ajunge sa spun niciodata: ca regret ca nu am actionat intr-un fel sau altul.Incerc sa imi accept greselile sau deciziile luate (bune sau nu tocmai bune) in speranta ca in sufletul meu nu se va instaura acel “Daca".Din pacate acel "Daca" si-a facut simtita prezenta poate si datorita faptului ca am tot cugetat pentru a gasi soluti la diverse situati cu care m-am confruntat.Am parcurs cu gandul fragmente din viata mea, idealuri implinite si neimplinite, momente de fericire si momente de tristete … multumiri si regrete …si cred ca fiecare persoana a avut sau are aspirati inalte, dorinte pe care vrea sa le implineasca.Din pacate toate aceste lucruri necesita luare unor decizii corecte pentru a nu avea regrete, pentru a incerca sa nu-i ranim pe cei din jurul nostru, pentru a nu ne cladi fericirea pe necazul si suferinta altora.Si atunci apar ganduri care ne macina si care ne fac sa ne intrebam daca nu era mai bine sa actionam conform instinctului sau poate ar fi fost mai bine sa actionez in conformitate cu ce simteam la vremea respectiva.Faptul ca as putea aduce suferinta celui de langa mine ma face sa renunt la ceea ce este important pentru mine.De obicei fugim de regrete incercam sa le negam dar acestea revin peste ani aducand remuscari, pareri de rau.Lasam in urma un Gol ,timpul pierdut si cateva ganduri pe care incercam sa le estompam de fiecare data cand apar. Incerc sa ma mint ca destinul e de vina dar nu e asa, destinul ni-l facem singuri.Incerc sa ma iert pentru deciziile gresite pe care le-am luat pentru a nu le mai repeta sau sa le iau ca simple experiente de viata sau ca simple fapte care s-au petrecut dar, e al naibii de greu. Ma incurajez spunandu-mi ca trebuie sa depasesc trecutul sa privesc spre zarea inalta, spre viitor dar mi-e foarte greu pentru ca telurile mele sunt destul de greu de atins si asta ma face sa ma tem sa ma intreb de ce oare astept atat de multe de la mine, in fond sunt doar un om.
O sa-mi fac un tabel pentru mine ca sa vad ce regrete am ca peste ani sa le evit, sa nu le repet:
- Regret ca: am fost superficiala cand trebuia sa fiu profunda si invers.
- Unul dintre cele mai mare regrete e faptul ca am pretuit ce trebuia sa dispretuiesc si am dispretuit ce trebuia sa pretuiesc si sa apreciez.
- Regret ca am fost rea cand trebuia sa fiu buna si invers.
- Regret ca uneori vorbesc prea mult si ranesc in loc sa tac.
- Regret ca sufletul imi joaca feste exact atunci cand ar trebui sa fiu mai fericita ca niciodata.
"Uneori, ma gandesc ca nici greselile,nici regretele nu tin de hazard, ca un om nu poate face orice greseli si nu poate avea orice regrete. Sunt greseli care pot fi savarsite numai de anumiti oameni si regrete care nu sunt la indemana oricui."
A trecut ceva vreme de cand nu am mai asternut nici un gand pe hartie. Motivatia ar fi timpul. Mai exact lipsa lui. Prea multe de facut: proiecte, deadline-uri si timpul care zboara parca mancand pamantul. In fiecare zi avem 24 de ore la dispozitie ca sa putem realiza tot ce ne-am propus, insa de cele mai multe ori pierdem lupta contra cronometru din diverse cauze care dau peste cap intregul program de activitati stabilite.