Eat pray love

De ce oare nu luptam pentru atingerea viselor noastre si ne plafonam, ne multumim cu rutina zilnica si nu facem nici cel mai mic gest pentru a iesi din anonimat? Ne complacem in aparente, in falsitati si ne prefacem ca ne este bine cand ne fapt o mie de ganduri ne macina si ne fac sa constientizam ca in viata noastra lipseste acel ceva, aceea savoare, acea aroma a fericirii.

Sunt persoane care au puterea sa ia viata de la capat, sa lupte pentru as indeplini dorintele, pasiunile chiar daca asta inseamna sacrifici si eforturi care ne-ar putea descuraja si ne-ar determina sa ramanem in aceea situatie sau in aceea viata sufocanta.
Ei bine da, sunt persoane gata sa strabata lumea intreaga pentru as regasi identitatea pierduta. Asa cum e si cazul lui Liz Gilbert (Julia Roberts) are tot ceea ce si-ar dori o femeie: un sot iubitor, un camin primitor si o cariera de succes însă realizează că nu este fericită în căsnicie şi divorţează.. Nemaigasindu-si locul in propria piele ajungand la concluzia ca de fapt ea nu dorea deloc sa se casatoreasca.

Da am fost la film asta dupa ce am citit si cartea in care m-am regasit si care mi-a placut foarte mult. Mananca, roaga-te, iubeste. Elizabeth Gilbert.

Dupa divort incepe o relatie cu un tip mai mic de varsta decat ea, totul pare minunat, insa isi da seama ca locul ei nu este langa el, nu simte ca poate imparti in fiecare seara perna cu el. Fiind cuprinsa de depresie, indoieli, insatisfactii si panica, se hotaraste sa abandoneze totul pentru un an si sa plece de una singura prin lume, in cautarea vietii la care visa.

Si uite asa Liz din poveste a plecat sa cunoasca viata. A fost in Italia… sa manance, s-a ingrasat. A fost in India…s-a rugat. A fost in Indonezia …sa iubeasca.. Trei tari care incep cu litera I, trei tari total diferite ca si cultura. Trei tari unde s-a schimbat si a reusit sa ma schimbe si pe mine si sa ma regasesc, sa ma identific din ce in ce mai bine cu personajul. M-am simtit de parca eram acolo, de parca vorbea cu mine. M-a facut sa spun ca fata din poveste sunt eu. Trei tari care incep cu I si care fac referire la propriul eu, la dorinta de a ne regasi. Italia reprezinta corpul, India reprezinta spiritualitatea si Indonezia echibru si marea iubire.

Cartea si filmul reprezinta o poveste interesantă, pe care o recomand tututor femeilor care se simt cuprinse de nefericire sau care isi pun tot felul de intrebari despre cine suntem şi ce merităm?

Ne invata sa ne cunoastem pe noi insine si sa prindem putere pentru a face ceea ce simtim. Cartea pleaca de la o experienta de viata reala dar stau si ma intreb cate dintre noi am avea curajul sa renuntam la tot (avere, familie, serviciu, casa) si sa plecam in lume pentru a trai propriul destin?

Intrebarea pe care si-o pune fiecare femeie nu numai cea din film este nu numai ce trebuie sa schimb in viata mea? dar si cum sa schimb? Cartea si filmul ne invata sa nu ignoram ceea ce merita cu adevarat iubit si sa nu ne indepartam de lucrurile care ne fac placere.

Este de admirat puterea de a merge pana la capat chiar daca era coplesita de sentimete contradictori. Puterea de a se ridica dupa fiecare suferinta si de a merge mai departe ne poate purifica devenind mai puternice. La inceputul cartii iubirea ii distruge echilibrul interior lui Liz dar la final sentiment de iubire este cheia echilibrului. Iubirea adevarata din finalul cartii o schimbă, o implineste si ii ofera energia de care are nevoie. Descopera sufletul pereche care pentru ea este o oglinda care iti arata toate defectele si calitatile pe care le ai.

Descopera ca te lupti atat de mult sa fi fericit si exact atunci cand atingi fericirea trebuie sa lupti pentra a o pastra. Cateva citate spendide care merita tinute minte si care sunt adevarate lectii de viata:

“E usor sa te rogi cand ai nevoie de ajutor, dar sa continui sa te rogi chiar si cand criza a trecut e ca un proces de cicatrizare, care-ti ajuta sufletul sa pastreze tot ce a reusit cu greu sa dobandeasca”. Ne ridicam ochii spre cer si imploram ajutor numai atunci cand avem un necaz, o problema in rest uitam sa mai vorbim cu cel de Sus sau macar sa-l salutam.

“Cand in sfarsit, trecutul ti-a devenit trecut, lasa totul in urma. Apoi coboara de aici si incepe sa traiesti restul vietii. Cu bucurie adevarata”.Trebuie sa invatam sa traim in prezent indiferent cat de drag sau cat de dureros este trecutul, indiferent cat de mult si-a pus ampreta asupra noastra, noi trebuie sa avem puterea sa mergem mai departe pentru un viitor mai bun.Ridica privirea si mergi mai departe.

Cei 4 fraţi care ne vor ajuta mereu dacă îi ţinem cu noi: inteligenţa, prietenia, tăria şi… poezia. Reprezinta cele patru virtuti necesare oricarui om pentru a fi fericit.

„Rezolvă-ţi acum problemele pentru că altfel vei avea de înfruntat consecinţele lor mai târziu.”
„Dacă îşi pierde echilibrul, îşi pierde puterea.”
“Nu încă!” (ca şi răspuns la o întrebare la care “da” ar fi fost minciuna, iar “nu”, adevărul, ar fi stârnit suferinţă).”
„De ce trebuie să existe mereu un motiv practic pentru tot ceea ce facem?”
„Toată durerea şi necazurile lumii sunt cauzate de oameni nefericiţi.”
„Menţinerea echilibrului perfect este o artă, o ştiinţă, şi o religie”

„LOVE AND DO WHAT YOU WANT.”

Marea vacanta mare

Orice sfarsit poate fi considerat un capatat de drum sau inceputul a ceva nou. Vara a trecut, a durat cat o clipita si a inceput toamna. Am ramas cu amintiri placute din aceasta vara. A fost o vara plina de emoti, schimbari radicale, de usi inchise si altele deschise. Au fost momente cand am avut ocazie sa fiu doar eu cu mine si cu ale mele ganduri. M-am regasit sau macar am incercat sa ma recompun, sa ma redescopar si sa ma regasesc deoarece imi era dor de mine. Am facut ordine in suflet incercand sa inchid in mine toate supararile si tot zbuciumul interior. Am lasat sa iasa la iveala doar speranta si zambetul. Zambetul e cel care ne infrumuseteaza viata, ne binedispune si nu in ultimul rand ofera o multumire sufleteasca celor care il ofera dar si celor care il primesc. Speranta m-a ajutat sa merg mai departe, mi-a oferit sprijin si a fost un prieten de nadejde cand credeam ca totul e pierdut. Acum imi amintesc cu drag de vacanta, de cum am ajuns si m-am aruncat in mare. Eram ravasita, marea era agitata, ne-am regasit si ne-am consolat una pe alta. M-am lasat luata de valuri, imbratisata si mangaiata de apa calduta de un albastru inefabil ce parca se contopea in armonie perfecta cu cerul azur si cu vanticelul ce alunga incet, incet nelinistea si grijile. A fost un vis, o mare de ganduri ce ma linisteau, o frumusete sclipitoare pe care am incercat sa le pastrez in suflet sa nu le mai dau drumul, sa fie ale mele vesnic. Am privit mare si m-am gandit ca albastrul e culoarea dorului nebun, al nu ma uita, al iubiri. Marea este un cufar cu intamplari traite si retraite de oameni care inca mai sunt sau poate de mult plecati. Cufarul cunoaste povestile fericite de viata, iluzile pierdute, suferintele,iubirile si secretele noastre pe care le stocam in strafundurile ei, in locuri numai de noi stiute. E secretul meu si al marii. Priveam marea si ma cufundam, imi alunga si-mi spala tristetea, imi vindeca ranile si-mi oferea in dar soarele ce ma incalzea si imi oferea ce are el mai de pret, lumina. Mi-a oferit o scoica in care am pastrat iubirea. Marea e o poveste fara sfarsit, un infinit in care clipele si momentele trebuie savurate ca un deliciu. Cum as puea descrie senzatia aceea de disparitie a nispulul de sub picioare care imi gadila talpile? Nisipul se disperseaza asemenea gandurilor mele care se pierd in clepsidra timpului. Marea va purta mereu nostalgia si melancolia unei povesti fara sfarsit, al unui infinit fara margini, al unei iubiri vesnice. Valurile mi-au furat o lacrima ce apartinea trecutului,un gand hoinar si parca adierea vantului ma facea sa aud strigatul inimii tale care ma cheama la ea.Plangem,iubim zambim, speram, visam si ne privim in marea care este gata oricand sa ne mangaie sufletul, sa ne ofere o particica din frumusetea ei, din linistea ei si din zbuciumul valurilor care se lovesc de tarm asemenea deziluzilor si supararilor ce bat la poarta sufletului nostru. Marea e oglinda sufletului.