Marea vacanta mare

Orice sfarsit poate fi considerat un capatat de drum sau inceputul a ceva nou. Vara a trecut, a durat cat o clipita si a inceput toamna. Am ramas cu amintiri placute din aceasta vara. A fost o vara plina de emoti, schimbari radicale, de usi inchise si altele deschise. Au fost momente cand am avut ocazie sa fiu doar eu cu mine si cu ale mele ganduri. M-am regasit sau macar am incercat sa ma recompun, sa ma redescopar si sa ma regasesc deoarece imi era dor de mine. Am facut ordine in suflet incercand sa inchid in mine toate supararile si tot zbuciumul interior. Am lasat sa iasa la iveala doar speranta si zambetul. Zambetul e cel care ne infrumuseteaza viata, ne binedispune si nu in ultimul rand ofera o multumire sufleteasca celor care il ofera dar si celor care il primesc. Speranta m-a ajutat sa merg mai departe, mi-a oferit sprijin si a fost un prieten de nadejde cand credeam ca totul e pierdut. Acum imi amintesc cu drag de vacanta, de cum am ajuns si m-am aruncat in mare. Eram ravasita, marea era agitata, ne-am regasit si ne-am consolat una pe alta. M-am lasat luata de valuri, imbratisata si mangaiata de apa calduta de un albastru inefabil ce parca se contopea in armonie perfecta cu cerul azur si cu vanticelul ce alunga incet, incet nelinistea si grijile. A fost un vis, o mare de ganduri ce ma linisteau, o frumusete sclipitoare pe care am incercat sa le pastrez in suflet sa nu le mai dau drumul, sa fie ale mele vesnic. Am privit mare si m-am gandit ca albastrul e culoarea dorului nebun, al nu ma uita, al iubiri. Marea este un cufar cu intamplari traite si retraite de oameni care inca mai sunt sau poate de mult plecati. Cufarul cunoaste povestile fericite de viata, iluzile pierdute, suferintele,iubirile si secretele noastre pe care le stocam in strafundurile ei, in locuri numai de noi stiute. E secretul meu si al marii. Priveam marea si ma cufundam, imi alunga si-mi spala tristetea, imi vindeca ranile si-mi oferea in dar soarele ce ma incalzea si imi oferea ce are el mai de pret, lumina. Mi-a oferit o scoica in care am pastrat iubirea. Marea e o poveste fara sfarsit, un infinit in care clipele si momentele trebuie savurate ca un deliciu. Cum as puea descrie senzatia aceea de disparitie a nispulul de sub picioare care imi gadila talpile? Nisipul se disperseaza asemenea gandurilor mele care se pierd in clepsidra timpului. Marea va purta mereu nostalgia si melancolia unei povesti fara sfarsit, al unui infinit fara margini, al unei iubiri vesnice. Valurile mi-au furat o lacrima ce apartinea trecutului,un gand hoinar si parca adierea vantului ma facea sa aud strigatul inimii tale care ma cheama la ea.Plangem,iubim zambim, speram, visam si ne privim in marea care este gata oricand sa ne mangaie sufletul, sa ne ofere o particica din frumusetea ei, din linistea ei si din zbuciumul valurilor care se lovesc de tarm asemenea deziluzilor si supararilor ce bat la poarta sufletului nostru. Marea e oglinda sufletului.