Viata ca o piesa de teatru...

Nu am mai scris de ceva vreme pentru ca nu mi-am gasit cuvintele. Mi-am dat seama ca nu ma mai regasesc in lucrurile in care gaseam odata fericirea, linistea si armonia. Nu mai vreau ceea ce vroiam odata, nu mai cred in ceea ce credeam, nu mai gasesc placere in ceea ce fac. Sufletul imi e un desert arid care tanjeste dupa o oaza. Incerc sa-mi pastrez echilibrul intr-o lume a extremelor. Simt ca ma plimb pe o sfoara si ma balansez intre ganduri si sentimente, intre prieteni si jucatorii de suflete, intre ura si iubire, intre oamenii care vin si pleaca. Sunt un clovn pe scena vietii care isi dreseaza zambetul. Stau si ma intreb daca oare mai exista oameni care daruiesc din putinul lor si celorlalti. E de ajuns sa imparta un zambet, un gand, o impresie, o incurajare, o strangere de mana pentru ca noi sa fim mai bogati. Nu ma refer la bogatia materiala ci la cea spirituala. M-am plimbat prin ganduri ca pe aleile unui parc pustiu in care as fi vrut sa regasesc din nou o raza de soare sau macar o floare. Incerc sa trec peste podul de lacrimi si sa opresc timpul. Ma privesc dar nu mai sunt eu. Cred că Marquez spunea că fiecare dintre noi avem o viata publica, o viata privata si una secreta. Viata publica e viata pe care o oferim tuturor celor ce ne privesc , viata privata e cea destinata familiei si prietenilor apropiati si cea secreta e cea pe care uneori o ascundem si sufletului nostrum (o iubire neimpartasita, o suferinta pe care vrem sa o dam uitarii). Am invatat sa ma astept sa fiu dezamagita, numai ca uneori si cel care a invatat bine lectia o poate da in bara. Ma gandeam ce viata frumoasa as putea avea daca nu as fi vizitata pe neasteptate de dezamagire. Nu e bine sa astepti prea multe de la oameni, sau sa supra-apreciez o persoana. Am fost dezamagita de unele pareri, de intamplari, de mentalitati sau chiar si de unele persoane. Poate si eu le-am dezamagit, la randul meu. Am reusit sa descopar ca unii nu sunt asa cum credeam eu ca sunt. Sunt oamenii pe care ii cunosti in anumite momente din viata si ramai foarte impresionat de ei, incat ai impresia ca i-ai asteptat toata viata. Dar incet, incet vine momentul cand realizezi ca sunt doar himere sau doar reflectii a ceea ce vroiai sa gasesti. Dupa un dus rece si un gust amar incep sa inteleg ca oricat ma incapatanez eu sa cred in oameni viata imi arata contrariul. Eu cred ca fiecare persoana care intra in viata mea are un scop precis sau un rol. Cineva imi va arata drumul iubirii, altcineva ma va invata sa sper si sa cred, cineva imi va arata ce inseamna dispretul, egoismul si rautatea in asa fel incat sa apreciez iubirea. Ma gandeam cu cati oameni interactionez zilnic, care ar fi rolul lor in viata mea si ce poze ar trebuie sa le asociez fiecaruia. Unii imi sunt prieteni gata oricand sa ma ajute si sa-mi ofere o mangaiere. Altii intra si raman in viata pentru totdeauna. Mai sunt oamenii pe care i-am iubit o vreme, pe urma i-am urat, pentru ca mai apoi sa revin la sentimente mai bune. Mai sunt oamenii care au plecat din viata mea si pe care din pacate nu-i mai pot aduce inapoi. Mai sunt oamenii care au intrat in viata pentru o perioada scurta de timp dar a caror amprenta va ramane mult timp impregnata in sufletul meu. Mai sunt oamenii misionari care intra in viata pentru a oferi o lectie de viata, pentru a impartasi o experienta de viata sau pentru a incuraja. Dupa ce isi indeplinesc misiunea dispar. Mai sunt oamenii care apar si dispar in diferite momente trecatoare ale vietii. Ei pot reprezenta episoade cheie din viata noastra pentru ca pot oferi schimbari majore. Dezamgirea va trece sau se va cicatriza, dar sunt lucruri care niciodata nu se vor mai intoarce: speranta pierduta, oportunitatea oferita si irosita, vorbele si cuvinte aruncate in van si sageata otravita ce raneste sufletul.

Eat pray love

De ce oare nu luptam pentru atingerea viselor noastre si ne plafonam, ne multumim cu rutina zilnica si nu facem nici cel mai mic gest pentru a iesi din anonimat? Ne complacem in aparente, in falsitati si ne prefacem ca ne este bine cand ne fapt o mie de ganduri ne macina si ne fac sa constientizam ca in viata noastra lipseste acel ceva, aceea savoare, acea aroma a fericirii.

Sunt persoane care au puterea sa ia viata de la capat, sa lupte pentru as indeplini dorintele, pasiunile chiar daca asta inseamna sacrifici si eforturi care ne-ar putea descuraja si ne-ar determina sa ramanem in aceea situatie sau in aceea viata sufocanta.
Ei bine da, sunt persoane gata sa strabata lumea intreaga pentru as regasi identitatea pierduta. Asa cum e si cazul lui Liz Gilbert (Julia Roberts) are tot ceea ce si-ar dori o femeie: un sot iubitor, un camin primitor si o cariera de succes însă realizează că nu este fericită în căsnicie şi divorţează.. Nemaigasindu-si locul in propria piele ajungand la concluzia ca de fapt ea nu dorea deloc sa se casatoreasca.

Da am fost la film asta dupa ce am citit si cartea in care m-am regasit si care mi-a placut foarte mult. Mananca, roaga-te, iubeste. Elizabeth Gilbert.

Dupa divort incepe o relatie cu un tip mai mic de varsta decat ea, totul pare minunat, insa isi da seama ca locul ei nu este langa el, nu simte ca poate imparti in fiecare seara perna cu el. Fiind cuprinsa de depresie, indoieli, insatisfactii si panica, se hotaraste sa abandoneze totul pentru un an si sa plece de una singura prin lume, in cautarea vietii la care visa.

Si uite asa Liz din poveste a plecat sa cunoasca viata. A fost in Italia… sa manance, s-a ingrasat. A fost in India…s-a rugat. A fost in Indonezia …sa iubeasca.. Trei tari care incep cu litera I, trei tari total diferite ca si cultura. Trei tari unde s-a schimbat si a reusit sa ma schimbe si pe mine si sa ma regasesc, sa ma identific din ce in ce mai bine cu personajul. M-am simtit de parca eram acolo, de parca vorbea cu mine. M-a facut sa spun ca fata din poveste sunt eu. Trei tari care incep cu I si care fac referire la propriul eu, la dorinta de a ne regasi. Italia reprezinta corpul, India reprezinta spiritualitatea si Indonezia echibru si marea iubire.

Cartea si filmul reprezinta o poveste interesantă, pe care o recomand tututor femeilor care se simt cuprinse de nefericire sau care isi pun tot felul de intrebari despre cine suntem şi ce merităm?

Ne invata sa ne cunoastem pe noi insine si sa prindem putere pentru a face ceea ce simtim. Cartea pleaca de la o experienta de viata reala dar stau si ma intreb cate dintre noi am avea curajul sa renuntam la tot (avere, familie, serviciu, casa) si sa plecam in lume pentru a trai propriul destin?

Intrebarea pe care si-o pune fiecare femeie nu numai cea din film este nu numai ce trebuie sa schimb in viata mea? dar si cum sa schimb? Cartea si filmul ne invata sa nu ignoram ceea ce merita cu adevarat iubit si sa nu ne indepartam de lucrurile care ne fac placere.

Este de admirat puterea de a merge pana la capat chiar daca era coplesita de sentimete contradictori. Puterea de a se ridica dupa fiecare suferinta si de a merge mai departe ne poate purifica devenind mai puternice. La inceputul cartii iubirea ii distruge echilibrul interior lui Liz dar la final sentiment de iubire este cheia echilibrului. Iubirea adevarata din finalul cartii o schimbă, o implineste si ii ofera energia de care are nevoie. Descopera sufletul pereche care pentru ea este o oglinda care iti arata toate defectele si calitatile pe care le ai.

Descopera ca te lupti atat de mult sa fi fericit si exact atunci cand atingi fericirea trebuie sa lupti pentra a o pastra. Cateva citate spendide care merita tinute minte si care sunt adevarate lectii de viata:

“E usor sa te rogi cand ai nevoie de ajutor, dar sa continui sa te rogi chiar si cand criza a trecut e ca un proces de cicatrizare, care-ti ajuta sufletul sa pastreze tot ce a reusit cu greu sa dobandeasca”. Ne ridicam ochii spre cer si imploram ajutor numai atunci cand avem un necaz, o problema in rest uitam sa mai vorbim cu cel de Sus sau macar sa-l salutam.

“Cand in sfarsit, trecutul ti-a devenit trecut, lasa totul in urma. Apoi coboara de aici si incepe sa traiesti restul vietii. Cu bucurie adevarata”.Trebuie sa invatam sa traim in prezent indiferent cat de drag sau cat de dureros este trecutul, indiferent cat de mult si-a pus ampreta asupra noastra, noi trebuie sa avem puterea sa mergem mai departe pentru un viitor mai bun.Ridica privirea si mergi mai departe.

Cei 4 fraţi care ne vor ajuta mereu dacă îi ţinem cu noi: inteligenţa, prietenia, tăria şi… poezia. Reprezinta cele patru virtuti necesare oricarui om pentru a fi fericit.

„Rezolvă-ţi acum problemele pentru că altfel vei avea de înfruntat consecinţele lor mai târziu.”
„Dacă îşi pierde echilibrul, îşi pierde puterea.”
“Nu încă!” (ca şi răspuns la o întrebare la care “da” ar fi fost minciuna, iar “nu”, adevărul, ar fi stârnit suferinţă).”
„De ce trebuie să existe mereu un motiv practic pentru tot ceea ce facem?”
„Toată durerea şi necazurile lumii sunt cauzate de oameni nefericiţi.”
„Menţinerea echilibrului perfect este o artă, o ştiinţă, şi o religie”

„LOVE AND DO WHAT YOU WANT.”