duminică, 26 octombrie 2008

Soacra: cea mai buna prietena sau dusman de temut?

In ultima vreme am tot auzit pe la televizor radio si chiar pe diverse site-uri ca o buna parte din noi au mici sau mari probleme referitoare la relatiile cu viitorii sau actualii socrii. Neintelegerile dintre nora si soacra au existat dintotdeauna, astfel ca ele nu mai reprezinta o noutate. Datorita diferentelor dintre generatii, caracterelor diverse si influentei sociale, divergentele dintre acestea doua nu vor intarzia sa apara. Un lucru foarte important ce trebuie retinut, dupa parerea mea, e ca mama ocupa un loc important in viata fiecarui om. De obicei relatia soacra-nora este cea mai problematica, dupa cum reiese si din studiile de specialitate. Dupa parerea mea conflictul apare datorita faptului ca exista doua figuri feminine ce iubesc in mod diferit acelasi barbat, dar care au viziuni diferite a felului cum sa convietuiasca cu acesta. Exista foarte multe teorii care incearca sa inteleaga si sa ne prezinte adevaratele motive ale conflictului nora-soacra. Unele dintre ele, care mi se par mai interesante, am sa le adaug si eu dupa cum au fost scrise de anumiti specialisti pentru a nu distorsiona intelesul lor.

Teorii

Lasand la o parte toate aceste teorii eu cred ca acolo unde exista toleranta, dorinta de comunicare si o dragoste nemarginita pentru omul care aduce fericire in viata celor doua ar trebui sa existe o anumita intelegere pentru cel care se afla la mijloc intre mama si sotie. Putem spune ca e destul de dificil sa gasim o rezolvare a acestui conflict intre nora si mama pentru ca fiecare situatie e diferita. Important este sa reusim sa trecem peste ideea conform careia soacra e o femeie "a dracului", "data naibii", sau ce alte sintagme s-or mai folosi, pentru ca acest stereotip a ajuns sa fie transmis din generatie in generatie. Multi considera ca o solutia salvatoare ideea de a locui la o anumita distanta de socrii, intr-un alt oras sau cartier, conform zicalei "mai rarut ca-i mai dragut". Unii considera ca ideal ar fi sa-ti lingusesti cat de mult soacra pentru a putea fi pe placul ei, lucru cam greu de realizat pentru persoanele care nu reusesc sa joace un teatru ieftin (aceia care refuza diferenta dintre aparenta si esenta, dupa parerea mea aceia care au coloana vertebrala) si care prefera sinceritatea ca mod de relationare.

O alta problema cu care se confrunta multe persoane e dorinta soacrei de a fi numita de nora sau de ginere "mama", lucru extrem de dificil datorita faptului ca multe persoane considera ca mama este doar una. Oricare ar fi motivele care conduc la un conflict de o mare sau mica amploare trebuie sa avem in vedere faptul ca cel care sufera e chiar omul pe care cele doua il iubesc si impart. Solutia trebuie sa fie un compromis, ajungerea la un armistitiu, pentru ca familia sa poata convietui in armonie. Nu trebuie uitat faptul ca perfectiunea nu exista si de aceea trebuie sa fim mai ingaduitori, sa inchidem ochii la greselile celui de alaturi si sa intelegem ca tot ceea ce conteaza e fericirea persoanei pe care o iubim. Uneori e nevoie sa trecem peste orgolii prostesti, sa renuntam la ambitiile copilaresti, pentru a nu face rau persoanelor la care tinem cel mai mult. Fericirea unui om e mai presus de orice si de aceea trebuie sa incercam sa rezolvam conflictele pe cale amiabila prin comunicare si numai atunci vom putea spune ca am ajuns la o maturitate deplina. Eu cred ca la baza acestor conflicte intre nora si soacra (sau si a altor neintelegeri) sta lipsa de comunicare, faptul ca fiecare e prea mandru sa discute, sa-si expune nemultumirile si frustarile. Comunicarea ajuta ambele parti sa se descarce de tensiuni conflictuale si ajuta la rezolvarea amiabila a acetora, intr-o maniera convenabila ambelor parti.

In concluzie rezolvare e in fiecare din noi.

vineri, 24 octombrie 2008

Iubirea e in fiecare particica din noi !!!


Te iubesc!! Ce simplu si ce frumos suna dar totusi cat e de complicat sa demonstrezi acest sentiment atat de nobil. Vorbele conteaza dar atitudinea fata de persoana pe care o iubesti e cea mai importanta. Iubirea e fundamentul la toate lucrurile pe care le facem fiind forta care ne anima care ne da putere si care ne conduce intreaga viata. Deseori spunem ca unui om ii poti lua absolut tot in viata dar niciodata iubirea care este mai presus de orice pe acest pamant. Iubirea e un sentiment sacru,divin, pur si uneori intangibil. Exista cateva versuri in care ma regasesc,care ma reprezinta care-mi fac inima sa exalte, sa simta si sa iubeasca.


"Iubirea este in toate.
Nu, iubirea este totul.
Cum poti spune ca nu exista iubire,cand nu exista nimic altceva decat Iubire?
Tot ceea ce vezi a aparut din cauza Iubirii.
Totul straluceste prin iubire,
Totul pulseaza de Iubire,
Totul decurge din Iubire-
Nu,din nou nu,
Totul este Iubire !
"
Fakhruddin Araqi

Eu tind sa cred ca izvorul iubirii sta/zace in strafundurile fiecaruia din noi de aceea iubirea trebuie pretuita, ingrijita, ocrotita,ajutata sa creasca si pastrata etern in inima noastra pt aceea persoana speciala care da lumina vietii noastre. Adevarata sursa de fericirea si implinire a fiecarui individ il reprezinta iubirea pe care eu o compar cu o comoara cu un tezaur ce nu are pret.

"Nu ceea ce ai in buzunar e important, ci ceea ce ai in inima" Cardinalul Bernadin

Iubirea ne da forta sa savarsim miracole sa cream minuni si sa facem imposibilul sa devina posibil.Iubirea inseamna daruire adica sa oferi tot si sa nu-ti pese daca primesti sau nu ceva inapoi.Iubirea suprema e atunci cand reusesti sa ajungi la acel stadiu in care esti dispus sa faci orice sacrificiu pt.cel pe care il iubesti.

Nu ne sta in putere sa facem lucruri uriase-ci numai lucruri mici cu iubire uriasaMaica Teresa

Viata e frumoasa daca stim sa iubim sa pretuim pe cine avem langa noi sa oferim aceea dragoste neconditionata fata de ceilalti dar si fata de noi insine. Putem vorbi de iubire cand doua suflete, doua inimi se unesc si devin una si cand impreuna pot trece peste cele mai dificile obstacole pentru ca dragostea poate muta muntii din loc.

Traim ca sa putem invata sa iubim,iubim pentru a invata sa traim. Nu ni se cere o alta lectie.Mirdad

Iubirea de multe ori e prea complicata ea ne urca pe cele mai inalte culmi ea ne coboara in suferinta si infern caci intr-un final existam cata vreme iubim.

vineri, 17 octombrie 2008

Etica

Am revenit cu un nou comentariu, de data asta sper eu un pic mai interesant. Sa speram ca il vom putea dezbate si despica firu’ in patru.Mi-am ales in sfarsit tema de dizertatie. Gandidu-ma toata saptamana trecuta ce tema sa aleg m-am hotarat asupra eticii.M-am gandit ca fiind la inceput de drum nu mi-ar strica sa aprofundez mai bine acest subiect atat de complex si controversat. Dupa parerea mea, fiecare dintre noi in activitatea zilnica se intalneste si se confrunta cu o varietate de situatii, intamplari mai mult sau mai putin etice. Insa datorita stresului si altor prb pur si simplu nu le dam atentia cuvenita.Oare cati dintre noi s-au gandit macar pt o secunda inauntrul lor dc au un comportament etic, dc au dat dovada de moralitate vreodata in viata sau pur si simplu dc au actionat intr-un mod corect si onest intr-o anumita situatie? In incercare mea de a intelege si mai bine etica am citit diverse articole, capitole din carti si ce mi s-a parut si mai tragic a fost faptul ca multi din consultanti din domeniul eticii au doar o experienta practica din situatile cu care s-au confrutat si nicidecum studii academice in acest domeniu.Atunci ma gandeam eu oare mai exista ceva moral dc nici cei care ar trebui sa fie autorizati in etica in tara noastra nu sunt ceea ce par. Si atunci ne intrebam de ce totul merge din rau in mai rau? Fiecare traieste cu impresia ca e un om mai bun, mai cinstit ca vecinu’, ca prietenul/a. Eu cred ca suntem departe de acele norme dupa care fiecare dintre noi ar trebui sa se ghideze. Cred ca totusi pt orice in viata ai nevoie de un comportament etic. Asta dc vrei sa “pozezi” ca esti un om integru, ca ai coloana vertebrala, un om care poate oricand sa puna linistit capul pe perna.Urmeaza sa mai scriu cate ceva despre etica dar pana atunci o sa inchei cu argumentul lui Platon asa cum il citeaza Parsons:
“Oamenii buni nu au nevoie de legi pt a actiona responsabil,in timp ce oamenii rai vor gasi intotdeauna o modalitate de a le ocoli”.

sâmbătă, 11 octombrie 2008

Bun venit!

Bun venit tuturor celor care acceseaza acest blog!! Asa cum am observat existenta unei adevarate "blogmanii" m-am hotarat si eu in cele din urma sa intru in aceasta mare familie pt a fi in pas cu ceilalti. Sper sa ne auzim cat mai des cu discutii dintre cele mai interesante.