Lacrimi si suspine

Cu totii avem momente cand suntem suparati pe lume, pe viata, pe societatea in care traim si chiar pe tara noastra. Exista in viata fiecaruia clipe de ratacire, de deznadezde, de tristete acuta care uneori ne indeamna spre gesturi necugetate si ne intuneca mintea si sufletul. Vrem sa uitam de suferinta apasatoare sau de supararile pe care le avem si pe care le consideram ca fiind fara iesire, fara rezolvare si atunci incercam sa pozam in cei mai fericiti oameni, sa ne mintim, sa ne amagim ca suntem bine. Zâmbim adesea pentru a ne apăra. Zâmbetul e un scut de apărare. De cele mai multe ori nu înţelegem ce se află dincolo de un chip zâmbitor. Nu ne place sa ne deschidem sufletul, ne inchidem in carapacea noastra si tragem obloanele si ne gandim la o modalitate de eliberare de uitare si atunci intindem mana spre Doamna cu coasa crezand ca ea e scaparea. M-a impresionat cazul Madalinei Manole a carei fana eram si ma gandeam ca nu cred ca nu exista cineva care sa nu se fi simtit vreodata coplesit si sa nu se fi gandit la calea cea mai usoara, la moarte,la sinucidere. Nu toti suntem la fel de puternici si uneori fragilitatea si sensibilitatea umana refuza sa accepte anumite lucruri sau pur si simplu nu se poate adapta la anumite schimbari sau realitatea de zi cu zi e mai greu de disecat si atunci prefera sa se arunce in bratele mortii. Toti trecem prin momente de disperare, de depresie cand valul te poate arunca si te pot lua definitiv. Chiar si cei mai puternici oameni care pot muta muntii din loc au momente de slabiciune si pot cadea in capcana suferintei. Viata e frumoasa si urata, e egoista si plina de speranta, e iubire si e ura, e bunatate, e o lupta continua cu noi. Cunoastem putin si vorbim prea mult despre semenii nostri. Ne placem sa ne dam cu parerea sa facem supoziti dar nimeni nu stie ce in sufletul celui de langa tine si atunci nu avem dreptul sa judecam pentru ca toti avem defecte, toti facem greseli si mai inainte de a judeca pe altii ar trebui sa invatam sa ne autoevaluam, sa ne gasim calitatile si defectele si modalitati de a indrepta defectele. Nu putem judeca un om, dar putem invata multe de la cei din jur. Cand trecem prin astfel de momente ar trebui indiferent cat de adanc e intunericul sa ne agatam de o zi de maine de speranta in mai bine. Viața trebuie trăită asa cum este. Si eu am trecut prin astfel de momente si acum stau si ma gandesc daca suferinta s-ar fi acutizat as fi avut puterea sa merg mai departe si sa ies la liman sau m-as fi afundat in intuneric? Viata ne este dată spre a fi trăită si asta m-a ajuta in acele momente. TRAIESTE-TI SUFERINTA..DAR NU TE PIERDE IN EA.