Marea vacanta mare

Orice sfarsit poate fi considerat un capatat de drum sau inceputul a ceva nou. Vara a trecut, a durat cat o clipita si a inceput toamna. Am ramas cu amintiri placute din aceasta vara. A fost o vara plina de emoti, schimbari radicale, de usi inchise si altele deschise. Au fost momente cand am avut ocazie sa fiu doar eu cu mine si cu ale mele ganduri. M-am regasit sau macar am incercat sa ma recompun, sa ma redescopar si sa ma regasesc deoarece imi era dor de mine. Am facut ordine in suflet incercand sa inchid in mine toate supararile si tot zbuciumul interior. Am lasat sa iasa la iveala doar speranta si zambetul. Zambetul e cel care ne infrumuseteaza viata, ne binedispune si nu in ultimul rand ofera o multumire sufleteasca celor care il ofera dar si celor care il primesc. Speranta m-a ajutat sa merg mai departe, mi-a oferit sprijin si a fost un prieten de nadejde cand credeam ca totul e pierdut. Acum imi amintesc cu drag de vacanta, de cum am ajuns si m-am aruncat in mare. Eram ravasita, marea era agitata, ne-am regasit si ne-am consolat una pe alta. M-am lasat luata de valuri, imbratisata si mangaiata de apa calduta de un albastru inefabil ce parca se contopea in armonie perfecta cu cerul azur si cu vanticelul ce alunga incet, incet nelinistea si grijile. A fost un vis, o mare de ganduri ce ma linisteau, o frumusete sclipitoare pe care am incercat sa le pastrez in suflet sa nu le mai dau drumul, sa fie ale mele vesnic. Am privit mare si m-am gandit ca albastrul e culoarea dorului nebun, al nu ma uita, al iubiri. Marea este un cufar cu intamplari traite si retraite de oameni care inca mai sunt sau poate de mult plecati. Cufarul cunoaste povestile fericite de viata, iluzile pierdute, suferintele,iubirile si secretele noastre pe care le stocam in strafundurile ei, in locuri numai de noi stiute. E secretul meu si al marii. Priveam marea si ma cufundam, imi alunga si-mi spala tristetea, imi vindeca ranile si-mi oferea in dar soarele ce ma incalzea si imi oferea ce are el mai de pret, lumina. Mi-a oferit o scoica in care am pastrat iubirea. Marea e o poveste fara sfarsit, un infinit in care clipele si momentele trebuie savurate ca un deliciu. Cum as puea descrie senzatia aceea de disparitie a nispulul de sub picioare care imi gadila talpile? Nisipul se disperseaza asemenea gandurilor mele care se pierd in clepsidra timpului. Marea va purta mereu nostalgia si melancolia unei povesti fara sfarsit, al unui infinit fara margini, al unei iubiri vesnice. Valurile mi-au furat o lacrima ce apartinea trecutului,un gand hoinar si parca adierea vantului ma facea sa aud strigatul inimii tale care ma cheama la ea.Plangem,iubim zambim, speram, visam si ne privim in marea care este gata oricand sa ne mangaie sufletul, sa ne ofere o particica din frumusetea ei, din linistea ei si din zbuciumul valurilor care se lovesc de tarm asemenea deziluzilor si supararilor ce bat la poarta sufletului nostru. Marea e oglinda sufletului.

Lacrimi si suspine

Cu totii avem momente cand suntem suparati pe lume, pe viata, pe societatea in care traim si chiar pe tara noastra. Exista in viata fiecaruia clipe de ratacire, de deznadezde, de tristete acuta care uneori ne indeamna spre gesturi necugetate si ne intuneca mintea si sufletul. Vrem sa uitam de suferinta apasatoare sau de supararile pe care le avem si pe care le consideram ca fiind fara iesire, fara rezolvare si atunci incercam sa pozam in cei mai fericiti oameni, sa ne mintim, sa ne amagim ca suntem bine. Zâmbim adesea pentru a ne apăra. Zâmbetul e un scut de apărare. De cele mai multe ori nu înţelegem ce se află dincolo de un chip zâmbitor. Nu ne place sa ne deschidem sufletul, ne inchidem in carapacea noastra si tragem obloanele si ne gandim la o modalitate de eliberare de uitare si atunci intindem mana spre Doamna cu coasa crezand ca ea e scaparea. M-a impresionat cazul Madalinei Manole a carei fana eram si ma gandeam ca nu cred ca nu exista cineva care sa nu se fi simtit vreodata coplesit si sa nu se fi gandit la calea cea mai usoara, la moarte,la sinucidere. Nu toti suntem la fel de puternici si uneori fragilitatea si sensibilitatea umana refuza sa accepte anumite lucruri sau pur si simplu nu se poate adapta la anumite schimbari sau realitatea de zi cu zi e mai greu de disecat si atunci prefera sa se arunce in bratele mortii. Toti trecem prin momente de disperare, de depresie cand valul te poate arunca si te pot lua definitiv. Chiar si cei mai puternici oameni care pot muta muntii din loc au momente de slabiciune si pot cadea in capcana suferintei. Viata e frumoasa si urata, e egoista si plina de speranta, e iubire si e ura, e bunatate, e o lupta continua cu noi. Cunoastem putin si vorbim prea mult despre semenii nostri. Ne placem sa ne dam cu parerea sa facem supoziti dar nimeni nu stie ce in sufletul celui de langa tine si atunci nu avem dreptul sa judecam pentru ca toti avem defecte, toti facem greseli si mai inainte de a judeca pe altii ar trebui sa invatam sa ne autoevaluam, sa ne gasim calitatile si defectele si modalitati de a indrepta defectele. Nu putem judeca un om, dar putem invata multe de la cei din jur. Cand trecem prin astfel de momente ar trebui indiferent cat de adanc e intunericul sa ne agatam de o zi de maine de speranta in mai bine. Viața trebuie trăită asa cum este. Si eu am trecut prin astfel de momente si acum stau si ma gandesc daca suferinta s-ar fi acutizat as fi avut puterea sa merg mai departe si sa ies la liman sau m-as fi afundat in intuneric? Viata ne este dată spre a fi trăită si asta m-a ajuta in acele momente. TRAIESTE-TI SUFERINTA..DAR NU TE PIERDE IN EA.