Ajunsa la varsta maturitatii imi aduc aminte cu nostalgie de perioada copilariei, cand imi pregateam cizmulitele iar parintii imi spuneau cu un glas duios ca “Numai acei copii care au fost cuminti vor primi dulciuri si jucarii, iar cei poznasi o nuieluse”. Imi aduc aminte cu drag de venirea lui Mos Nicolae, de mireasma portocalelor, a mandarinelor, de mirosul prajiturilor sau al dulciurilor pe care le primeam cu mare drag. Tin minte ca atunci cand eram copil adormeam cu greu si-mi doream din suflet sa-l vad pe Mos Nicolae, negandidu-ma la valoarea cadoului pe care urma sa mi-l aduca ci doar la faptul ca acolo undeva e cineva care are grija de mine, ma iubeste si in fiecare an nu uita sa-mi aduca ceva cat de mic, un simbol, un cadou. E o atmosfera de sarbatoare, un aer de calmitate, un moment feeeric care in preajma Sarbatorilor ne invaluie si ne face sa impartasim amintiri comune si dragi. In perioada asta nu numai faptul ca oferim si primim cadouri e primordial ci atitudinea pe care o adoptam e importanta sa devenim mai buni, mai blanzi, sa daruim un pic din putinul nostru si altora, sa continuam macar acum sa fim copii, sa avem sufletul si inocenta unui copil. Mos Nicolae e o sarbatoare a familiei, a iubirii, a sperantei si a dorintei de a darui. Eu inca am pastrat traditia si ma bucur in fiecare an de aceasta sarbatoare alaturi de parintii mei si de toti cei dragi mie si sper ca si de acum inainte sa fie asa pentru multi ani. Pe mine Mosu’ nu m-a uitat niciodata si stiu ca de acolo de sus ma vegheaza in fiecare clipa. Acum patru ani mi-a oferit cel mai frumos cadou, unul cu totul si cu totul deosebit si pentru asta ii multumesc si de aceea spun ca Mosul exista. Indiferent de varsta trebuie numai sa crezi si dorinta se indeplineste.